Analizele de laborator "normale" si "anormale"

Ce inseamna o valoare "normala" a unei analize de laborator?

In facultate, tin minte ca multi dintre profesori au mentionat ca analizele de laborator trebuie mereu adaptate fiecarui pacient. De asemenea, s-a spus ca "normalul" reflecta doar o medie a valorilor obtinute intr-o populatie aparent sanatoasa. Abia acum realizez ca aceste notiuni sunt foarte importante in practica de rutina.

Fiecare pacient internat in spital beneficiaza de o serie de analize, de multe ori recoltate fara a avea motive suficiente. De regula, decizia de a face anumite analize se face fara multa ezitare, cu un pix in mana, bifand analizele dorite pe un buletin.

Totusi, ceea ce profesorii nostri au incercat sa ne comunice are multa valoare. Este important sa meditam poate cateva secunde inainte de a decide sa recoltam anumite analize. Pe langa faptul ca pacientul este "intepat" uneori de mai multe ori decat este necesar, exista riscul de a ne lansa pe piste gresite de diagnostic.

Valorile "normale" pentru majoritatea analizelor reprezinta in general intervalul care cuprinde 95% dintre valorile intalnite intr-o populatie aparent sanatoasa (+/- 2 deviatii standard de la medie).

Astfel, pentru fiecare analiza de laborator, 5% dintre pacienti se pot afla in afara intervalului de valori "normale". Poate 5% nu pare mult. Insa noi nu facem o singura analiza de laborator. Analizele sunt obtinute in grupuri mari, cum ar fi acest buletin relativ standard de biochimie:

Pe masura ce numarul de analize comandate creste, sansa de a obtine un rezultat "anormal" creste. Sa consideram analizele cu valorile "normale" in intervalul de +/- 2 deviatii standard de la medie (95% dintre valorile din populatia aparent sanatoasa). In aceasta situatie, pentru 5 analize comandate, sansa de a obtine un rezultat anormal este de 23%. Pentru 10 analize comandate, 40%. 20 analize comandate, 64%. (Dupa Clinical Methods: The History, Physical, and Laboratory Examinations)

Este clar ca intr-un buletin de rutina, sansa de a obtine un rezultat "anormal" este destul de mare. Daca din graba interpretam acest rezultat fara a avea in vedere si contextul clinic, exista sansa sa pornim catre explorari suplimentare pentru a sustine un anume diagnostic (sugerat de rezultatul analizei). Exista posibilitatea ca aceasta pista sa fie gresita si toate explorarile sa fie efectuate degeaba. Pacientul devine nelinistit, iar medicul frustrat ca nu poate diagnostica. Costurile medicale cresc. Exista posibilitatea de a ne "pierde" in detaliile oferite de multiplele analize care ne-au parvenit.

Pe de alta parte, bateriile standard de analize ofera informatii pretioase, care de multe ori rezolva situatii incerte clinic. Un rezultat "anormal" trebuie insa privit cu multa chibzuinta si mereu intrebandu-ne daca este intr-adevar "anormal" pentru pacientul in cauza (care este o persoana unica).

Tu ce parere ai? Cum s-ar putea folosi mai corect analizele de laborator in conditiile actuale (flux mare de pacienti, graba, sefi severi etc.)?

Mononucleoza infectioasa (MNI)

= primo-infectia cu virusul Epstein-Barr (EBV)

In majoritatea cazurilor, infectia este asimptomatica - pana la 80% dintre adulti sunt imunizati.

Transmiterea - prin saliva (boala "sarutului")

Virusul infecteaza limfocitele B, disemineaza in ficat, organe limfoide si splina. Aceasta diseminare este in stransa legatura cu simptomatologia.

Clinic: 
- astenie
- febra 38 gr.C
- angina eritemato-pultacee bilaterala cu purpura la nivelul palatului

Sursa foto: Charles University Prague

- adenopatii laterocervicale, occipitale, uneori generalizate

Sursa foto: Charles University Prague

- splenomegalie
- exantem morbiliform (eruptie maculopapulara) cu prurit generalizat, in special declansat de tratamentul cu Ampicilina sau Amoxicilina (peniciline).

Sursa foto: DermnetNZ

- rar - icter (prin afectare hepatica), semne de encefalita, poliradiculonevrita, sindrom cerebelos, miocardita, pleurezie
- exceptional - ruptura de splina

Analize: 
- monocitoza (in 70% dintre cazuri)
- neutropenie
- trombocitopenie < 140.000 (50% dintre cazuri)
- hepatocitoliza (crestere TGO, TGP, LDH de 2-3 ori valoarea normala in 90% dintre cazuri), posibile cresteri ale bilirubinei, fosfatazei alcaline

Serologie:
- anticorpi anti-capsida virala = anti-VCA.
IgM anti-VCA pozitivi la >90% dintre cazuri in perioada simptomatica, persista 4-8 sapt.
IgG anti-VCA persista toata viata

- anticorpi anti-antigene nucleare = anti-EA, anti-EBNA
Apar dupa 3-4 saptamani de infectie. Pot transa diagnosticul in cazurile indoielnice.

- anticorpi heterologi
Test rapid bazat pe aglutinarea eritrocitelor de cal de anticorpii din serul pacientului. Reactia pozitiva poate fi intarziata 2-3 sapt. Specificitate f. mare dar sensibilitate scazuta.

Tratament: 
- peste 95% dintre cazuri: vindecare spontana
- repaus, odihna, evitarea sportului timp de 2-3 saptamani
- antipiretice la nevoie
- corticoterapie in caz de obstructie severa a cailor aeriene, anemie hemolitica, trombocitopenie severa (Prednison 1mg/kg/zi cu scadere progresiva in 1-2 sapt)
- evitarea contactelor apropiate/intime in perioada simptomatica
- penicilinele (Ampicilina, Amoxicilina) sunt contraindicate deoarece declanseaza exantemul morbiliform pruriginos in 90% dintre cazuri.

Complicatii tardive:
EBV a fost incriminat in aparitia tardiva a unor neoplazii: limfom Burkitt, carcinom de cavum. Aceste complicatii sunt mai frecvente in cazul pacientilor imunodeprimati, unde se pot produce reactivari ale infectiei (prin persistenta virusului in limfocitele B).